Războiul “prețurilor”

Se apropie un alt 14 februarie…un alt sfânt Valentin pe care îl petreceți singure. Tragic de-a dreptul. 😀 De fapt nu e…dar voi îl faceți să pară. Totuși de ce? Voi considerați că nu ați greșit cu nimic? Ei bine ați greșit. Unde? Lămurim mai apoi. Întâi să facem o prezentare a situației: tu ești singură și peste tot unde te uiți vezi fete cu un băiat la braț. Să fie treaba și mai dureroasă brațul să fie al băiatului pe care tu l-ai plăcut cât era singur și încă îl  mai placi, în ciuda alegerii îndoielnice(spui tu) pe care a făcut-o. Tu ești mult mai bună decât cea pe care el o plimbă. Și pe bună dreptate. Tu ești, vorba cântecului, puternică, deșteaptă și frumoasă. 😀 Ea nu îndeplinește nici măcar 2 din cele 3 elemente enumerate mai sus.

Să începem analiza. În acesta situație(ipotetică) băiatul acționează ca o firmă mare, ce dorește să își extindă activitatea peste “granițele propriei țări”. În acest moment el caută posibile țări care să-i găzduiască “activitatea”, astfel încât costurile să fie cât mai mici. Cu alte cuvinte se orientează către o țară unde “mâna de lucru” e mai ieftină. Partea tristă este că va găsi o țară mai ieftină…pentru că întotdeauna există una MAI ieftină, care le face pe celelalte să pară cu principii și o va alege. E mai la îndemână.

E dacă vreți un fel de licitație. Băiatul vine și spune “Am nevoie ca cineva să-mi facă această lucrare. Cine este în stare și pentru ce “sumă”?”. Tu poți face o ofertă gen x, dar apare duduia de mai sus care spune x-1 sau 1 de cele mai multe ori și tu deși ai putea să procedezi la fel nu dorești, din considerente de etică, conduită, stimă de sine etc. Cea de lângă tine nu are limite din acestea care să-i îngreuneze decizia, de aceea mulți le categorisesc ca fiind ușuratice. Poate și din dorința exagerată de a nu fi singure. E totuși tragic să fii singur. 😀 E un act disperat și situațiile disperate cer măsuri disperate.

E vorba de o situație perfect normală până la urmă, având în vedere că trăim în capitalism. Avem un consumator cu o nevoie specifică și mai multe firme care deservesc acea nevoie. Din dorința de a-l atrage pe client, firmele devin din ce în ce mai competitive, vin cu promoții, oferă premii, mostre gratuite. În cele din urmă se ajunge la războiul “prețurilor”, căci “banul” dictează. Firmele știu exact ce dorește clientul și încearcă să scadă costurile de producție, renunțând la anumite accesorii ale produsului, cum ar fi demnitatea ori bluza, care pe client nu îl interesează, sau scăzând cantitatea…de material folosită pentru a crea acea fustă.

Cam așa stau treburile după părerea mea deloc umilă. Nici nu e de mirare că fetele nu se suportă între ele. 😀 Cu alte cuvinte nu e vina noastră, e a vostră. Rezolvați-vă problemele și nu ne mai învinovățiți. Noi nu dorim să fim pradă de război. 😀

Pomeneam mai devreme de o greșeală a voastră. E vorba de selectarea clientelei. Clienții sunt diferiți cu o putere de cumpărare diferită. Avem segmentul premium, care vrea doar ce-i mai bun(pachetul full option: aspect, caracter, inteligență, etc), segmentul mediu care încearcă să caute întotdeauna un “raport” bun calitate/preț și în cele din urmă clientul economic(cocalar) care caută ce e mai “ieftin”. Fiind deja fete care deservesc cu succes segmentul economic și care beneficiază de brand awearness, trebuie să te orietezi spre alt tip de client, nu trebuie să fii Adibasul sau MIKE-ul nimănui. Până la urmă tu configurezi “produsul” și tu îți alegi clientela. În astfel de situații  trebuie să știi că și bărbaților le place shoppingul. 😀

Nu puneți la suflet. Băgați la cap!